25 februarie 2011

ZIUA VERNISAJULUI...

...după atâta organizare şi bătăi de cap ca să reuşim "acomodarea" spaţiului din Prăvălia cu cărţi pentru nevoile unei expoziţii de pictură.
...A venit şi ziua Vernisajului: emoţii, alergături, ultime retuşuri etc. Ce alergături? Hm, nu ştiţi? Păi organizarea unei expoziţii - pe cont propriu! - e cam ... oddish! Tre să alergi după sponsori pentru o groază de lucruri: afişe, pliante (care vor sta la îndemâna invitaţilor), cataloage cu lucrările expuse, invitaţii ş.a. După aceea ceva protocol, publicitatea evenimentului în mass-media şi un critic bun de artă. returşuri? şi din astea se găsesc destule: etichete, tablouri strâmbe, sau - mai rău, aşa ca la mine! - ţi se poate crăpa o sticlă de la vreun tablou, aşa ca să îţi încerce nervii: dar ai mei au rezistat.... încă! şi încă la care tablou: la cel căruia i-am dedicat cel mai mult timp şi cele mai multe nopţi nedormite:
http://www.youtube.com/watch?v=kclUzHZ--7E, dar, asta e: shit happnes all the time!
Prima a venit mama, m-a ajutat la organizarea protocolului; apoi criticul de arta, dna Alice Dinculescu, de la U.A.P. Constanţa, drăguţă aşa cum am cunoscut-o şi foarte amabilă: a făcut repede să îmi dispară emoţiile, deşi.......nu i-au dispărut ei - aşa cum am putut vedea atunci când şi-a început discursul! Dar, ambient inedit, public diferit de ceea ce era dânsa obişnuită ş.a. probabil. A venit apoi frumoasa mea soţie - care s-a aranjat special pentru această seara într-un mod inedit

după care a început să vină şi lumea invitată sau nu, presa - scrisă şi CTV-ul - prieteni, studenţi, colegi, familly ş.a. PUBLICUL: încântat la maxim de exponatele prezentate! Întrebări despre achiziţia, de minuţiozitatea şi dragostea de artă pe care o emană fiecare pictură!
DISCURSUL: cu puţine emoţii - i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru talentul încredinţat, mamei pentru drumul deschis pe calea artistică, familei pentru suport, publicului pentru răspunsul la invitaţiile mele şi dnei A. Dinculescu pentru bunăvoiţa de a prezenta vernisarea. Discursul domniei sale a fost lung, departe de expoziţia în sine foarte mult timp, iar după ce a revenit la motivul adunării noastre acolo, la Pravălia cu cărţi, a arătat atât semnificaţia titlului, cât şi forma, tehnica şi curentul artistic abordat de mine: tehnica acuarelei sfârşitului de secol 18, combinată cu curentul supra-realismului sau a "picturii fotografice" aşa cum este oficial numită, dar de care unii prezenţi pe la vernisaj nu au auzit şi, probabil, nici în momentul prezentării dnei critic de artă nu au fost prea atenţi ca să reţină acest aspect şi cerceteze - spre luminarea lor - în ce constă acest curent....... voi reveni asupra acestui aspect mâine - să mă mai calmez, că deja mă apucă nervii! ceau...până mâine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget